Emanoil Marcu Knihy

De la deschidere, limpede și poignantă, a acestei cronici polifonice, cititorul este cuprins de puterea expresivă și narativă a autorului, evocând inițial scena capitală a adolescenței sale, în ziua în care a fost anunțată moartea accidentală a tatălui său. Modularea vocală a narațiunii, prin intermediul vocii bunicului patern, figură tutelară în contrast cu cea a tatălui dispărut, înscrie această rememorare în fluxul și ritmurile unei adevărate epopei personale în vremea Partidului unic. În această Românie a dictaturii „socialismului real”, descoperim treptat decorul deteriorat și viața cotidiană, cu o galerie de personaje colorate, ale căror vitalitate expansivă colorează și încălzește un univers nuanțat de absurd. Marius Daniel Popescu extrage o substanță romanesque efervescentă, pe care talentul său de romancier o fixează în viziuni de neuitat, precum cea a calului martirizat. În contrapunctul rapsodiilor sale „gitane”, uneori apropiate de transă, se conturează motivul plin de blândețe și delicatețe al vieții prezente a scriitorului, unde fiul disperat se reconstruiește în rolul de tată atent și de „lup” pacificat.

Témou rozsahom neveľké, o to viac však strhujúce prózy Milenec z roku 1984 je prvý zmyselný zážitok, erotický vzťah pätnásťročnej chudobných belošky a o dvanásť rokov staršieho bohatého Číňana, zasadený do kulís lidnatého salónu, čínske enklávy Indočínskeho Saigonu. V novele, ktorá nesie zreteľné autobiografické prvky, rozohrala Marguerite Durasová dráma lásky bez budúcnosti, ktorá napriek svojej bezvýchodnosti vyniká telesnosťou a nevysloveným putom. O tom, ako výnimočná táto próza je, svedčí nielen skutočnosť, že v nej majú svoje korene všetky neskoršie postavy spisovatelčina diela, ale predovšetkým ohlas, ktorý novela vyvolala. Literárne text a poťažmo aj vzťah v ňom opisovaný boli síce označované za škandalózne, knihe sa napriek tomu dostalo hneď niekoľkými uznanie - za francúzske vydanie získala autorka prestížnu Goncourtovou cenu, za vydanie americkej cenu Paris-Ritz-Hemingwayovu. V roku 1992 previedol novelu unikátnym spôsobom na strieborné plátno režisér Jean-Jacques Annaud. „Vytvoriť bezvýchodiskovú situáciu je pre mňa ukojenie, ktorému sa hovorí literatúra,“ vyhlásila autorka a práve tieto slová sú pre Milenca viac než charakteristická. Konečne bola to práve Marguerite Durasová, ktorá bola v líčení mučivé erotické bolesti nedostižná.