Mircea Cărtărescu Knihy

Solenoid je tematicky hutný, štýlovo bohatý a textovo objemný semiautobiografický román s prvkami surreálna, ktorého príbeh sa točí okolo fiktívneho rukopisu neúspešného autora. Ten sa z núdze (a vďaka neúspechu na literárnom poli) živí ako učiteľ rumunčiny na základnej škole, svoju profesiu nenávidí, pričom východisko z nej nachádza v metafyzickom úniku z reality do „štvrtého rozmeru“ prostredníctvom spomienok, sna a bujnej imaginácie. Solenoid vnímajú literárni kritici ako opus magnum rumunského autora, ktorého hlas počuť čoraz zreteľnejšie na najvyšších poschodiach svetovej literárnej scény.

Zbierka poviedok Nostalgia obsahuje pät krátkych próz a tie sú zoradené spôsobom, ktorý pripomína skôr román než knihu poviedok. Kniha má Prológ, ktorý predstavuje poviedka Hráč, Epilóg s poviedkou Architekt a medzi nimi sú ďalšie dve „kapitoly“: Nostalgia (s poviedkami Mendebil a Blíženci) a REM. Vnútorná štruktúra jednotlivých poviedok je vyjadrená na osi realita – halucinácia – sen. Cărtărescu nerušene prechádza z konkrétnej situácie, z reality do snového stavu a fantázie, pričom zachováva autentickosť a prirodzenosť. Príbehom nechýba typická cărtărescovská predstavivosť a štylistická vycibrenosť. Všetky sa vyznačujú bohatou slovnou zásobou, trópmi, figúrami a obrazmi, ktoré sú popretkávané kultúrnymi odkazmi. Autor používa komplikované vetné konštrukcie, ktoré častokrát dávajú jednotlivým myšlienkam dvojaký zmysel a bohatú terminológiu z rôznych prírodovedných a spoločenských oblastí, čo je vždy veľká výzva aj pre prekladateľa.

Zbierka poviedok od rumunského autora ponúka nevšedný opis detstva. Detstvo a deti, zachytené v rôznych vývinových fázach spája jeden spoločný a podstatný znak: absencia či rozostrenie, nedôležitosť dospelých. Práve perspektíva dieťaťa na túto zo spoločenského uhla, povedzme, hororovú východiskovú situáciu vytvára príbehy neobyčajnej, hesseovsky či andersenovsky ponurej rozprávkovej, no najmä surrealistickej atmosféry. Kniha vyjde v preklade Evy Kenderessy.

Part visceral dream-memoir, part fictive journey through a hallucinatory Bucharest, Mircea Cărtărescu’s Blinding was one of the most widely heralded literary sensations in contemporary Romania, and a bestseller from the day of its release. Riddled with hidden passageways, mesmerizing tapestries, and whispering butterflies, Blinding takes us on a mystical trip into the protagonist’s childhood, his memories of hospitalization as a teenager, the prehistory of his family, a traveling circus, Secret police, zombie armies, American fighter pilots, the underground jazz scene of New Orleans, and the installation of the communist regime. This kaleidoscopic world is both eerily familiar and profoundly new. Readers of Blinding will emerge from this strange pilgrimage shaken, and entirely transformed.

In 33 Kapiteln verwebt Cărtărescu Historisches, Phantastisches und Philosophisches zu einem Gesamtwerk, das bis in die Gegenwart reicht. Der Roman schildert den Selbstmord des äthiopischen Kaisers 1868, während die britische Kolonialarmee Magdala zerstört, und zeigt ihn als Bojarendiener aus der Walachei.

Als die Schreibstube des Erzählers dem städtebaulichen Größenwahn des Diktators zum Opfer fällt, kehrt Mircea in die Wohnung der Eltern zurück. Dort wird die Vergangenheit wieder lebendig – und Bukarest zur Literatur: wenn er den Urgroßvater Vasile herbeihalluziniert, dem im nächtlichen Schwitzbad der Himmel zur Hölle wird, oder davon erzählt, wie sich Urgroßmutter Maria allmorgendlich in einen Schmetterling verwandelt. In diesem irrwitzigen Roman fügen sich Phantastik und Physik, Tradition und Moderne, Sinnlichkeit und Abstraktion zu einem literarischen Meisterwerk – Weltliteratur!

Mircea Cărtărescu explorează în toate lucrările sale o experiență atât de enigmatică, cât și esențială: „emoția fără nume”. O emoție pe care femeile o provoacă, dar și durerea unei iubiri neîmpărtășite sau pierdute; o emoție față de viață, care este uneori străbătută de „fulgerele nebune ale fericirii mari și adevărate”. Aici se află Irina, studentă la literatură din Brașov, care îl descoperă pe tânărul poet Nabokov și pe D. H. Lawrence, dar care este și recrutată de Securitate. Sau românca din Sibiu, care trăiește la Paris cu un algerian și vrea să-l seducă pentru o noapte în trei. Mircea însuși este un subiect hipersensibil, îmbătat de frumusețe, care intră în scenă ca un tânăr palid și visător în Bucureștiul anilor '70, sau ca un tânăr cu părul lung, îmbrăcat în piele, pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac prin San Francisco. Cărtărescu ne arată că iubim femeile pentru că sunt cititoare extraordinare și că le iubim pentru că a dedicat celei mai frumoase, delicate și intense emoții povești simple, dar memorabile.

Das furiose Finale der ›Orbitor‹-Trilogie Rumänien, 1989: In den Straßen von Bukarest spielen sich tumultartige Szenen ab. Es herrschen Hunger und Chaos, Gerüchte über tausende Tote machen die Runde. Auch in das Leben des Schriftstellers Mircea bricht die Realität ein – tagein, tagaus flackert der Fernsehschirm, die Bilder künden vom Ende der Diktatur und lösen in ihm noch ganz andere Sinneseindrücke aus: surrealistisch anmutende Halluzinationen, Traumgespinste und Erinnerungen. Tief taucht Mircea ein in die mythische Geschichte seiner Vorfahren und seiner Heimat. Eines der faszinierendsten, exzessivsten Werke der Weltliteratur. • Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung 2015

„ Travesti este un studiu de caz despre un copil hermafrodit, dar şi o explorare a întunecatei sexualităţi adolescentine. Mai presus de orice, însă, acest mic roman, care m-a obsedat şi m-a chinuit mai mult decât orice altă carte a mea, e anabasis -ul meu, drumul meu ascuns şi întortochiat către centrul adânc îngropat al fiinţei mele. Travesti este şi portalul către Orbitor . Trilogia mea n-ar fi putut exista fără exerciţiul de sinceritate aproape sinucigaşă de aici. Nu e uşor să afli cine eşti, nici să te priveşti în ochi după ce ai aflat. Şi, în orice caz, nu vei mai fi niciodată acelaşi. O dată cu Travesti , cântecele inocenţei – etapa mea euforică, a poemelor, a Nostalgiei şi a Levantului – au amuţit, lăsând locul unor tot mai imposibile şi mai nemulţumite de sine cântece ale experienţei. În fine, Travesti este descrierea ororii de a fi singur, autoportretul meu în cea mai nefericită perioadă a vieţii mele. Cartea asta mă urmăreşte şi azi şi consună ciudat cu ceea ce scriu acum, la un sfert de secol după terminarea ei.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)

Leichtfüßig, Mircea Cărtărescu își dezvăluie talentul în aceste trei povestiri. Cu umor sec, el povestește despre un presupus plic cu antrax, un interviu telefonic cu Marilyn Monroe și despre experiențele unei grupuri de călători din care face parte: doisprezece scriitori din România – „frumoasele străine” – care ar trebui să cucerească Franța literară în timpul unei turnee de trei săptămâni. Cu un umor anarhic, Cărtărescu documentează întâmplările acestei grupări neobișnuite și ironizează nebunia cotidiană a lumii literare. Temele centrale includ absurdul și complexitatea relațiilor interumane, precum și provocările și contradicțiile întâlnite în căutarea recunoașterii artistice. Această lucrare oferă o privire satirică asupra literaturii și a celor care o creează, explorând în același timp identitatea culturală și influențele externe.